Gabi Zaharia

Experiență și formare

Gabi Zaharia s-a născut în 20 septembrie 1973 la Lugoj. Are o experiență de peste 30 de ani atât în învățământ cât și în domeniul artistic, evoluând pe scene naționale și din străinătate. În prezent își desfășoară activitatea didactică fiind profesoară de canto popular în cadrul Școlii de Arte din Timișoara și al Școlii de Arte „Ion Românu" din Caransebeș.

Și-a descoperit pasiunea pentru muzica populară și folclorul românesc fiind inspirată de tatăl său, care, activând în domeniul muzical, i-a transmis dragostea pentru autenticitatea acestui gen. De la vârsta de șapte ani a urmat cursurile Școlii de Muzică și Arte Plastice din Caransebeș, la clasa de pian a profesoarei Nora Poroșnicu.

A absolvit Facultatea de Psihopedagogie, secția Muzică, în cadrul Universității de Vest din Timișoara, precum și Academia Națională de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca, secția Canto. Cariera didactică a fost completată întotdeauna de cea artistică, Gabi Zaharia fiind recunoscută la nivel național și internațional ca interpret profesionist de muzică populară.

De-a lungul anilor, activitatea artistică și cea pedagogică au fost armonios împletite, rezultând numeroase proiecte de succes și performanțe remarcabile obținute de elevii și cursanții săi. Gabi Zaharia a atins adevărata împlinire profesională oferind îndrumare tinerilor pe calea artei, insuflând încrederea necesară pentru a transforma visurile în realitate. Prin propriul exemplu a devenit o influență puternică în rândurile noilor generații, învațându-le ce înseamnă munca, perseverența, disciplina și dragostea pentru muzica autentică; a deschis multe drumuri, schimbând astfel numeroase destine.

Atât pe scenă cât și la catedră, pasiunea sa pentru artă și muzică este imensă, constantă și definitorie, iar dedicarea și experiența sa transformă orele de curs în adevărate incursiuni în universul folclorului românesc, unde muzica nu se învață și se exprimă doar cu vocea, ci și cu sufletul.

Ea consideră că procesul de formare artistică nu se reduce la transmiterea informațiilor ci implică o conexiune autentică și o rezonanță reală între profesor și elev – doar atunci arta devine profundă și actul pedagogic transformator.